Cetatea si orasul au fost intemeiate in plin Ev Mediu. Pentru prima oara in 1280, orasul Sighisoara apare sub denumirea de „Castrum Sex“ ca mai apoi in 1435 sa apara sub numele de „Sighisoara“.
In apropierea orasului sapaturile arheologice au scos la iveala unelte de piatra, bronz si fier, folosite de primii locuitori ai acestui tinut.

Prin cercetarile facute de profesorul Karl Seraghin inca din anul 1898 s-au gasit la numai 3 km de Sighisoara, pe un mic si prapastios platou ce se ridica pe malul drept al Tarnavei Mari, urme sigure ale unei asezari stravechi. Sapaturile au scos la iveala , de la adancimi diferite, un numar mare de vetre din lut netezit, inrosit in foc. Una dintre aceste vetre , cu diametrul de peste 150 cm, avand o ornamentatie bogata si artstic realizata, a fost ridicata intreaga, restaurata si transportata la Muzeul orasului. Alte urme dovedesc ca pe aceste locuri existau bordeie simple cu peretii impletiti din nuiele si lipiti cu lut. Din inventarul gasit aici fac parte si statuete reprezentand figuri de oameni, de pasari, de animale lucrate din lut ars. Din os erau confectionate unelte casnice, ace, fluiere, nasturi, piepteni si chiar o patina, iar din piatra varfuri de lance, ciocane, pietre de moara, pietre de ascutit.